mayumablog

Am descoperit la anticariat un volum de poezii la care ţin imens, Lotopoeme al Ninei Cassian, acum nu mă întrebaţi de ce, îmi plac mie poeţii mai ciudaţi, e.e.cummings, Jabberwacky, celebrul poem al lui Lewis Carroll, care era şi un mare poet, by the way, poemele în limba spargă ale Ninei Cassian, poemele lui Sorin Gherguţ, Caragialeta lui Şerban Foarţă, textele lui de pe albumul celebru al trupei Phoenix, un mare poet alexandrin, dispărut prematur dintre noi, Mihai Ursachi, cel care l-a inventat pentru lumea poeziei pe Palmierul Talipot, lumea de jucării, borcane şi bucătării de vară a lui Emil Brumaru, dar şi pe părintele lui Mopete, mon semblable, mon frere, Mircea Ivănescu. Cu toţii sunt poeţii mei ciudaţi şi dragi, le recitesc poeziile, uneori le mai citesc şi studenţilor, dar nu toată lumea are receptaculi pentru poezie, bag samă. Dar pentru cei care iubesc poezia română, atîta cît este, cu bunele şi relele ei, transcriu un sonet în limba spargă de Nina Cassian, da, ştiu, în tinereţe era o adversară a Americii şi pe urmă a emigrat acolo, am văzut-o mai demult într-un interviu la T.V.R. Cultural, era cu un pahar de vodcă în mînă, se oprea în mijlocul frazei şi mai sorbea un pic, dar îşi păstrase la aproximativ 80 de ani creierul limpede, am văzut într-o librărie o carte de memorii dar nu am avut timp să o răsfoiesc, oricum a inventat o limbă poetică, cred că e a doua după limba leopardă, inventată de un poet avangardist care s-a convertit ulterior la marxism, mai exact la poezia proletcultistă, dl. Virgil Theodorescu, ei bine sonetul are nevoie de un traducător, din limba spargă în limba română, de aceea vă rog să-mi spuneţi ce aţi înţeles din el.

“Au înmorit drumatice miloave

Sub rocul catinat de nituraşi.

Atîţia venizei de bori mărgaşi…

Atîtea alne strămătînd, estrave… 

Nicicînd guluiul arfic, bunuraşi,

N-a tofărit atîtea nerucoave.

Era, pe cînd cu veli şi alibave,

Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena

cu care golful feric m-a clăuns

şi zura-i nedă, mult eleentena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.

Îmi zurnuie, sub noafe, melidena

Şi linful zurnuie, răuns, prăuns…”

Dacă vi se pare uşor şi credeţi că puteţi vorbi cu mare talent limba spargă, ia încercaţi să scrieţi şi voi nu un sonet întreg ci măcar un catren, cu precizarea că trebuie să  respecte absolut toate regulile morfologice şi sintactice ale limbii romne. La logică învaţasem o singură propoziţie “Piroţii carotează elatic” dar aici e vorba totuşi despre un poem întreg. La treabă, vorba lui Bacovia, “sunt trist, mi-au dat de scris”.

Share on Facebook